facebook
twitter
logotype
deco
img1
img2
img3

Cine il are pe Fiul, mosteneste totul

Un om bogat, pasionat de arta, avea în colectia lui opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolile si curentele. Deseori statea împreuna cu unicul sau fiu, admirând minunatele piese din colectia lor. Dar a izbucnit razboiul si fiul a fost înrolat si trimis la lupta. El a dat dovada de mult curaj si a murit la datorie, în timp ce salva viata unui camarad. Cînd a primit anuntul, tatal a fost profund îndurerat de pierderea unicului sau fiu.O luna mai târziu, a auzit batai la usa . În prag statea un tânar cu un pachet mare în brate...El a spus: 
- Domnule, nu ma cunoasteti. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra si-a dat viata. În acea zi el a salvat multe vieti ale celor raniti dar, în timp ce încerca sa ma duca pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a strapuns inima, el murind pe loc...Deseori ne vorbea de dumneavoastra si despre pasiunea pe care o aveti pentru arta.
Tânarul i-a înmânat pachetul. 

citeste mai mult: Cine il are pe Fiul, mosteneste totul

Sotia lui Dumnezeu?

Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig. O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:
- Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?
- Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.
Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters. Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:

citeste mai mult: Sotia lui Dumnezeu?

Unde este Dumnezeu?

Intr-o buna zi , un baietel de sapte ani s-a apropiat sovaielnic de sora lui mai mare si i-a pus o intrebare care il framanta de multa vreme : " Poate cineva sa il vada cu adevarat pe Dumnezeu ?"
Ocupata pana peste cap cu ajustarea sprancenelor , fata i-a raspuns iritata : " Desigur ca nu , prostutule ! Dumnezeu isi are salasul in inaltimile cerului si nimeni nu are cum sa il zareasca !"
A trecut catava vreme , dar importanta problema continua sa nu ii dea pace baiatului .Asa s-a facut ca , in cele din urma, s-a apropiat de mama lui , absorbita de pregatirea pranzului, si i-a spus :"Mama , l-a vazut cineva vreodata pe Dumnezeu ?" "Nu , nu chiar " , i-a raspuns mama ."Dumnezeu este o faptura fara trup care traieste in adancul inimilor noastre , asa ca nimeni nu a avut cum sa il vada asa cum ma zaresti tu pe mine ".

citeste mai mult: Unde este Dumnezeu?

Cu cine vei semana?

In urma cu cateva secole , un celebru artist a fost angajat pentru a picta interiorul catedralei dintr-un oras sicilian.Subiectul lucrarii era viata lui Cristos.Vreme de multi ani, maestrul a lucrat fara incetare si , in cele din urma, lucrarea era gata , cu exceptia a doua importante portrete : cel al lui Iisus copil si cel al lui Iuda.Pictorul a cautat peste tot , in lungul si in latul Siciliei , modelele potrivite pentru aceste esentiale portrete. 
Intr-o zi , in vreme ce se plimba prin oras, atentia i-a fost atrasa de cativa copii ce se jucau in strada.Printre ei , era un baiat de 12 ani , a carui fata l-a tulburat pana in strafundul sufletului. Inaintea lui se afla o imagine coplesitoare a puritatii , dar si a puterii de a elibera oamenii de suferinte si amagiri.A luat copilul cu el la catedrala si, timp de cateva saptamani, zi de zi, baiatul a stat nemiscat pana cand portretul lui Iisus copil a fost desavarsit. 

citeste mai mult: Cu cine vei semana?

Ingeri printre noi

Cu picioarele goale si murdare, asezata pe pamantul reavan , fetita privea cu o oarecare curiozitate perindarea nesfarsita si indiferenta a oamenilor . 
Nu facea nici o tentativa , cat de mica de a le vorbi .Nu scotea nici un cuvant niciodata.Oamenii preocupati de treburile lor treceau pe langa ea fara a-i arunca vreo privire sau a se opri in dreptul ei. 
A doua zi mi-am facut din nou drum prin parc, curioasa sa vad daca fetita mai era acolo. Statea in exact acelasi loc , la fel de singuratica .O tristete nemarginita razbatea prin ochii ei albastri.Fara a mai sta pe ganduri , m-am indreptat catre ea .La urma urmei , un parc nu este cel mai indicat loc pentru un copil singur ...
In timp ce ma apropiam de fetita, am observat o umflatura ciudata , care ii ridica usor la spate rochita. M-am gandit ca poate din acest motiv oamenii o ocoleau , fara a face cel mai mic gest de a o ajuta. Atunci cand am ajuns chiar in fata ei , fetita si-a coborat privirea, evitand privirea mea staruitoare. 

citeste mai mult: Ingeri printre noi

Contacteaza-ne!